Clinica medicala de medicina muncii 0735220600 București

Clinica medicala de medicina muncii

EXAMEN MEDICAL DE ADAPTARE

A. Scopul examenului medical

Examenul medical al noilor încadrați în perioada de adaptare constituie o metodă de supraveghere activă care continuă și completează examenul medical la angajare în situațiile concrete ale noilor condiții de muncă (organizarea muncii din punct de vedere fiziologic, relațile om-masină, relațiile psihosociale în cadrul colectivului de muncă).

Examenul medical în perioada de adaptare constituie atât un mijloc de selecție, cât și un mijloc de a ajuta organismul noilor încadrați să se adapteze noilor condiții de muncă.

B. Momentul efectuării examenului medical de adaptare

În concordanță cu legislația noastră (codul muncii), termenul de încercare a noilor încadrați (perioadade probă), este de cel mult 30 de zile calendaristice pentru funcțiile de executie și de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere.

În scrisoarea metodologică a Comisiei de specialiști pentru Medicina Muncii a Ministerului Sănătății, privind „Metodologia efectuării examenului medical al noilor încadrați în muncă în perioada de adaptare”este stabilit ca acest examen să se facă mai ales în primele 30 de zile, efectuat în 2 etape: „în prima etapă, pană la 14 zile de la data încadrării în muncă, supravegherea se face prin vizitarea locului de muncă și controlul stării de sănătate a celui nou încadrat”. În a doua etapă, între a 20-30 zi de la încadrarea în muncă controlul stării de sănătate se face la nivelul dispensarului medical de întreprindere sau cabinetului de medicina muncii.

Desigur, că accasta este o schemă generală orientativă, dar pot exista situații când examenul medical se poate face mai curând de a 20-a zi la nivelul cabinetului medical de medicina muncii sau controlul stării de sănătate de la locul de muncă poate avea loc de mai multe ori și să depășească cele 14 zile recomandate.

C. Categorii de persoane care sunt supravegheate în perioada de adaptare:

– personalul muncitor cu solicitări importante, fizice și neuropsihosenzoriale;

– celor expusi la diferite noxe profesionale;

– tinerii sau vârstnicii;

– cei care își schimbă profesia;

– depensionații.

Deci, el se face în mod selectiv.

D. Conținutul examenului medical

În ambele etape, pentru aprecierea adaptării sau neadaptării noului încadrat, din punct de vedere medical, se pot folasi următorii indicatori generali:

– simptomatologia subiectiva, în special cea astenovegetativă;

– indicatori ai sistemului nervos vegetativ, testați prin probe funcționale cardiovasculare (Teslenko, Crampton, Brouha, etc.);

– urmărirea greutății corporale;

– urmărirea tensiunii arteriale;

– indicatori de producție personali.

Compararea valorilor indicatorilor inițiali cu valorile obținute pe parcursul primei luni de activitate profesională, permit să se depisteze persoanele ce nu se adaptează (apariția unei simptomatologii astenovegetative marcante, scăderea indicatorilor probelor cardiovasculare sau menținerea lor la nivele scăzute, scăderea constantă a greutății corporale, creșterea tensiunii arteriale în special la tineri, neîndeplinirea sarcinilor obișnuite de producție, etc.).

Un nou examen medical atent trebuie să ducă la găsirea eventuală a unor cauze medicale al acestei neadaptări și să se recomande unele măsuri de înlăturare a lor.

E. Cine efectuează examenul medical

Medicul de medicina muncii.

F. Indicații specifice

Există, în afara acestor indicații generale, examene medicale în perioada de adaptare a personalului muncitor expus anumitor noxe profesionale, cu indicații specifice:

A. Lucrătorii expusi zgomotului profesional, examenul în perioada de adaptare se va efectua în două etape:

  1. între a 14-a și a 30-a zi de la încadrare se va programa examinarea clinică și audiometrică.
  2. la sfârșitul celei de-a 3-a luni de la încadrarea în muncă se fac examenul clinic ORL și audiometria.

Pe baza comparării rezultatelor controlului de adaptare cu datele inițiale medicul va acorda avizul definitiv de încadrare, sau va recomanda alt loc de muncă, fără expunere la zgomot, în special când se constată apariția pierderilor auditive manifestate la persoane cu auzul intact în momentul angajării sau progresarea lor rapidă la persoane cu un anumit grad de pierdere auditivă preexistentă.

Pentru cei expuși la microclimat industrial cald, adaptarea în muncă se mai numește și aclimatizare (adaptare la ambianța termică)

Adaptarea la microclimat cald presupune două adaptări importante corelate intre ele: adaptarea transpirației și adaptarea vasodilatației.

a. Adaptarea transpirației înseamnă:

– transpirația începe la o temperatură internă mai joasă față de cei neadaptați:

– transpirația crește în raport cu necesitățile organismului;

– regimul de transpirație este mai uniform;

– transpirația conține mai puțină sare (NaCI);

– senzația de sete este mai imperioasă și apare mai repede.

b. Adaptarea vasodilatației înseamnă:

– predominarea vasodilatației periferice, tegumentare, cu facilitarea pierderilor de caldură.

c. Adaptarea la microclimatul cald se instalează în 7-9 zile, după această perioadă, într-un interval de 4-6 luni fenomenul de adaptare (aclimatizare) se consolidează și se perfecționează.

d. Elemente ce se urmăresc pentru a aprecia instalarea stării de adaptare la microclimat cald:

– indicatori ai unor probe funcționale cardiovasculare (Teslenko, Crampton, Brouha): acestor indicatori în perioada de adaptare indică instalarea stării de aclimatizare;

– deteriorarea lor indică neaclimatizarea;

– creșterea volumului transpirației – indică adaptarea;

– scăderea NaCl în transpirație – semn de adaptare (în mod normal NaCl în transpirație reprezintă 1/10 din concentrația sanguină, iar la un aclimatizat reprezintă 1/30 din concentrația sanguină;

– scăderea greutății corporale la început, apoi stabilizarea ei – semn de adaptare;

– creșterea cantității de apă ingerată – semn de adaptare;

– scăderea comparativă a eozinofilelor la sfârșitul perioadei (eozinopenie) – semn de adaptare;

– scăderea 17-cetosteroizilor în urină la sfârșitul perioadei de adaptare – semn de adaptare;

– scăderea NaCl în urină – semn de adaptare;

– scăderea marcată a tensiunii arteriale – semn de insuficiență suprarenală, deci greutate în aclimatizare;

– indicatori de producție: îmbunatățirea lor – semn de adaptare;

Se poate aplica și un test de toleranță privind adaptarea la microclimat cald: muncitorul care urmează a fi încadrat într-o secție cu microclimat cald, stă în repaus (pozitie sezândă), timp de o oră la temperatura de 40 °C (sau la temperatura secției 37-38 °C). După această perioadă se determinăpulsul și temperatura orală: cei care prezintă un puls de peste 120/min. și temperatura orală peste 38°C nu tolerază munca la terperatură ridicată și ei vor fi urmăriți în special în perioada de adaptare. De asemenea se cunoaște ca longitipii se adaptează mai ușor decât brahitipii la microclimat cald.

e. Recomandări pentru noul încadrat în vederea adaptării la microclimat cald:

– să consume odată cantități mici de apă, nu mai mult de ¼ l odată; deci un pahar de apă la cca. 15 min;

– temperatura apei să fie de circa 12°C, deci nu băuturi reci;

– nu mai mult de 5 l. apă pe schimb și în primele 10 zile va îngera apă sărată carbogazoasă: NaCl 1 g %.

– interzicerea băuturilor alcoolice.

C. Pentru cei expuși la substanțe iritante (pulberi, gaze):

– apariția unor crize de bronhospasm (dispnee, raluri sibilante) la locul de muncă și care dispar după încetarea expunerii;

– urmărirea CV (capacitate vitala) și VEMS cu calcularea indicelui de permeabilitate bronsică (IPB) la începutul și sfârșitul zilei de muncă, în special la cei ce au prezentat crize de bronhospasm;

– prezentarea imediată a muncitorilor la cabinetul medical pentru punerea în evidență a simptomelor (sau chemarea medicului la locul de muncă).

D. Pentru cei expusi la substante alergice:

– apariția unor crize de bronhospasm, rinite: crize care apar la locul de muncă și dispar după încetarea expunerii;

– atenție majoră la cei cu teren atopic; obiectivizarea acestor crize la cabinetul medical, secție.

Textul de mai sus a fost preluat din “Practica Medicina Muncii” – Toma Ion, Editura SITECH, Craiova, 2014, pag. 23-26

Formular solicitare ofertă consultații medicale

    SUNA ACUM